Rascumpararea

Vreau sa incep acest articol prin a arunca o bomba “Pacatul nu mai este o problema pentru Dumnezeu, noi suntem rascumparati!” Cu aceasta afirmatie, ori esti fericit, socat ori confuz. Aceasta este o afirmatie radicala, dar una pe care eu o cred prin Cuvantul lui Dumnezeu.

Mesajul pe care cei mai multi oameni il aud, spune ca pacatul rupe relatia sau partasia ta cu Dumnezeu. Cel mai strict mesaj spune ca iti pierzi mantuirea de fiecare data cand pacatuiesti, pana ce pacatul este marturisit. Altii cred ca mantuirea ta vesnica este inca sigura, dar pierzi partasia, nu mai primesti raspuns rugaciunilor, sau nu mai poti fi folosit de Dumnezeu daca pacatuiesti. Acestea nu sunt vesti bune, gandindu-ne la pacatele noastre (Romani 3:23, 1 Ioan 1:8).

Crestinii de obicei fac fata, incercand sa isi marturiseasca fiecare pacat. Lasati-ma sa spun lucrurile pe sleau. Biblia spune ca tot ce nu vine din incredintare (credinta) este pacat (Romani 14:23). Umblam noi totdeauna in credinta (lucruri care vin din incredintare)? Iacov 4:17 reveleaza ca pacatul nu este doar atunci cand faci lucruri gresite, dar si atunci cand nu faci lucruri care sti ca trebuie facute. Poate cineva pretinde ca il iubeste pe Dumnezeu si pe cei din jur asa cum ei stiu ca ar trebui?

Luand aceste definitii, noi toti pacatuim prin neputinta firii noastre. E imposibil sa ne marturisim fiecare pacat. Si daca asta ar fi posibil, aceasta ar pune o greutate pe umerii nostri in ceea ce priveste mantuirea. Nu ar mai exista pace si odihna in relatia cu Domnul daca lucrurile ar fi asa (Rom 5:1)

Cei mai multi oameni, inclusive crestini, vad iertarea de pacate ca ceva ce Dumnezeu poate face, si continua sa faca, dar nu pe ceva deja terminat (implinit). De aici vine falsul concept ca noi trebuie sa ne marturisim constant pacatele, ceea ce ne tine constineti de pacat.

Noul Testament prezinta iertarea de pacate ca pe ceva ce este deja implinit,  iar efectul acestei rascumparari este ca noi nu mai trebuie sa fim constienti de pacat (Evrei 10:1-2)

Intreaba-te ce anume produce iertarea de pacate si unde s-a intamplat aceasta? Isus a fost Mielul lui Dumnezeu care a luat pacatele lumii (Ioan 1:29) Prin varsarea sangelui lui Isus, tu primesti rascumpararea (salvarea), care este iertarea pacatelor tale. (Efeseni 1:7, Col 1:14)

Cand a murit Isus si si-a dat sangele pentru pacatele noastre? Acum 2000 de ani. El nu va mai face asta niciodata (Rom 6:9-10). El a avut de a face cu pacatelele intregii omeniri odata pentru totdeauna. (Evrei 9:25-28 si 10:10-14) Sacrificiul lui Isus pentru pacatele noastre este o munca implinita.

Noi nu trebuie sa ii cerem lui Isus sa ne ierte pacatele. El deja a facut asta. Pavel nu i-a spus temnicerului din Filipi sa ii ceara lui Isus sa il ierte. Pavel i-a spus sa creada ca Isus a facut asta deja si ca el va fi mantuit. (Fapte 16:31). Noi Il marturisim pe Domnul Isus, nu pacatele noastre, sa primim acest dar al mantuirii (Romani 10:9)

Inseamna asta ca toti din lume vor fi mantuiti? Cu siguranta ca nu. Trebuie sa primim iertarea prin credinta (Fapte 26:18) Domnul deja a iertat pacatele tuturor. (1 Ioan 2:2) . Acesta este harul. Dar noi trebuie sa ne punem credinta in ceea ce Dumnezeu deja a implinit prin har ca sa fim mantuiti (Efeseni 2:8)

Deci, nu multele pacate ale unei persoane il trimite in iad, s-a platit deja pentru pacat, pacatul a fost deja iertat. Este vorba de singurul pacat al necredintei in Isus care trimite o persoana in iad. Esecul lor de a accepta ceea ce Isus a facut pentru ei, ii duce intr-un loc al chinului vesnic.

Ioan 16:8-9 spune: “Si cand va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata. In ce priveste pacatul, pentru ca ei nu cred in Mine”

Singurul pacat pe care Duhul Sfant ni-l reproseaza este pacatul de a nu crede in Isus. Asta e tot. Asta nu inseamna ca Duhul Sfant nu ne va arata ca lucrurile pe care le facem sunt gresite. Dar El le foloseste ca sa ilustreze ca noi nu credem in Isus. Duhul Sfant nu ne crucifica de fiecare data cand pacatuim, El ne trage inapoi in credinta si in increderea in Isus. Aceasta este toata treaba cu Dumnezeu.

Ce diferenta face asta in vietile noastre, daca acceptam iertarea ca pe ceva deja implinit sau nu? Exista o diferenta uriasa. Ne da siguranta si pace, stiind ca Dumnezeu nu este suparat pe noi si nu va fi suparat pe noi. Pacatele noastre sunt deja iertate – si nu doar pacatele din trecut pe care le-am savarsit inainte sa fim nascuti din nou. Toate pacatele noastre – trecute, presente si chiar si cele viitoare- sunt deja iertate.

Cineva ar putea spune: “Cum poate Dumnezeu ierta pacatele inainte sa le comitem?” Ei bine, mai bine te-ai ruga ca El sa poata sa faca asta, pentru ca Isus a murit doar odata pentru pacatele noastre, cu 2000 de ani in urma inainte ca tu sa comiti orice pacat. Daca El nu poate ierta pacatele inainte ca tu sa le comiti, atunci tu nu poti fi mantuit.

In Evrei 10:10-12 si 14 se spune: Prin aceasta „voie” am fost sfintiti noi, si anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o data pentru totdeauna. Si, pe cand orice preot face slujba in fiecare zi si aduce de multe ori aceleasi jertfe, care niciodata nu pot sterge pacatele, El, dimpotriva, dupa ce a adus o singura jertfa pentru pacate, S-a asezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu …….Caci printr-o singura jertfa El a facut desavarsiti pentru totdeauna pe cei ce sunt sfintiti.

Noi am primit o rascuparare vesnica, nu momentana (Evrei 9:12) O singura jertfa a fost facuta pentru toate pacatele pentru totdeauna, si noi am fost facut perfecti pentru totdeauna. Cum putem citi aceste versete  si sa tragem alta concluzie, decat ca orice pacat – trecut, present si viitor- au fost iertate si ca rascumpararea noastra este vesnica?

Daca tu ai acceptat jertfa lui Isus pentru pacatele tale prin credinta, atunci duhul tau este perfect (Evrei 12:23). Duhul tau a fost nascut din nou. Un million de ani de acum inainte, duhul tau va fi identic cu ceea ce este chiar acum, si este identic cu Isus (1Corinteni 6:17 si 1 Ioan 4:17).

Imbunatatesc eu imaginea pacatului sau spun ca pacatul nu conteaza? Nu! Pacatul este un lucru teribil si este un atac al lui Satan in viata ta (Rom 6:16) Urasc pacatul! Traiesc o viata mai sfanta ca majoritatea dintre cei care citesc asta. Eu doar apreciez sangele si izbavirea lui Isus asupra pacatului. Jertfa Lui a fost infinit mai mareata decat toate pacatele trecute, prezente si viitoare ale intregii rase umane. Isus a platit datoria cu care noi eram datori.

Tu poti spune: “Dar 1 Ioan 1:9?”

Ma bucur ca ai adus acesta in discutie

1 Ioan 1:9 spune: “Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire”

Nu ne marturisim pacatele ca sa fim mantuiti, sa retinem sau sa ne pastram mantuirea. Trebuie sa ne marturisim pacatele nu pentru scopul de a ne naste din nou, ci pentru ca firea noastra s-a murdarit. Aceasta ii da lui Satan un drept legal de a functiona in firea noastra. (Romani 6:16)

Marturisirea ca noi am pacatuit inseamna ca ne intoarcem la acordul cu Dumnezeu si iesim din acordul cu diavolul. Aceasta il opreste pe Satan sa ne domine prin pacat si sa ne traga afara din iertare si sfintenie, ceea ce deja exista in duhurile noastre nou nascute.

Duhurile nou nascute sunt deja rascumparate vesnic (Evrei 9:12)  Sufletul si trupul au fost deasemenea cumparate prin sangele Lui, dar rascumpararea lor nu a avut inca loc. Oricum, Dumnezeu a facut provizii si pentru acestea.

Romani 8:23 spune: “Si nu numai ea, dar si noi, care avem cele dintai roade ale Duhului suspinam in noi si asteptam infierea adica rascumpararea trupului nostru”

Efeseni 1:14 spune: “Care este o arvuna a mostenirii noastre pentru rascumpararea celor castigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.”

Cand rascumpararea este completa in duh, suflet si trup, Il vom cunoastem cum suntem si noi cunoscuti (1 Cor 13:12) Dar inainte de asta, putem experimenta o minte inoita prin Cuvantul Lui. Si desi asteptam rascumpararea trupurilor noastre, noi putem primi vindecare in timp ce traim in trupurile noastre muritoare. Dumnezeu a facut provizii atat pentru suflet cat si pentru trup chiar daca rascumpararea lor inca nu a fost manifestata.

Din pacate, cei mai multi crestini nu profita de pe urma acestor provizii. Ei nu si-au inoit mintile si inca nu inteleg ca noi suntem deasemenea izbaviti de sub blestemul legii (Gal 3:13) Credinciosii normali nou testamental inca incearca sa Il faca pe Dumnezeu sa le raspunda pe baza realizarilor lor. De ce? Pentru ca ei nu stiu ca legamantul Vechiului Testament bazat pe fapte si realizari este terminat. Acum suntem sub lucrarea harului si credintei Noului Testament. (2Cor 3:7-8)

Legea a fost data sa ii convinga pe oameni de neputinta lor ca ei sa poata vedea novoia unui Mantuitor. Slava lui Dumnezeu ca nu mai suntem sub lege. 1 Timotei 1:9 spune ca legea nu este data pentru un om neprihanit. Si cine este neprihanit? Acea persoana care este nascuta din nou. (2 Cor 5:21)

Evrei 7:12 si 18 spune: Pentru ca, odata schimbata preotia, trebuia numaidecat sa aiba loc si o schimbare a Legii……Astfel, pe de o parte, se desfiinteaza aici o porunca de mai inainte, din pricina neputintei si zadarniciei ei –

Ce declaratie radicala! Se desfinteaza! Cuvantul “desfinteaz” inseamna a se anula, a face nul. Legea Vechiului Testament a fost anulata, s-a terminat cu ea. Legea a fost slaba si neprofitabila. A fost doar o etapa inainte de Isus (Galateni 3: 23-25)

Intelegerea rascumpararii, iertarii complete a pacatelor noastre este fundamental pentru a intelege noul legamant si cum se raporteaza Dumnezeu la tine astazi. Daca esti nascut din nou si inca iti pui intrebari de genul: “Pot sa imi pierd mantuirea?” “Daca mor fara pacatele marturisite, voi merge in cer?” sau “Asculta Dumnezeu rugaciunile cuiva care inca pacatuieste?” atunci tu nu ai inteles rascumpararea (mantuirea).

Rascumpararea este foarte practica, si intelegerea ta asupra ei va determina ce esti in stare sa primesti de la Dumnezeu, nu doar in vesnicie ci si aici, acum.

Andrew Wommack

Sursa: http://www.awmi.net/extra/article/