Gradinaeden's Blog

Just another WordPress.com site

1. Stabilirea Cinei

ULUITOAREA MOSTENIRE, PIERDUTA IN ISTORIE

Isus a venit pe pamant sa ne dea cea mai mareata mostenire pe care ne-o putem imagina: viata Lui in noi. Asa cum Tatal L-a trimis pe El, asa a vrut sa fim si noi trimisi, sa facem semne si minuni chiar mai mari decat a facut El in timp ce era pe pamant. El a vrut ca realitatea supranaturala si puterea Imparatiei Lui sa fie manifestata in noi.

Pentru asta, El si-a antrenat ucenicii, sa adune (sa ia) pentru ei tot ceea ce El a castigat pentru noi. Apostolii Lui au inteles asta. Ei nu doar au trait asta ci au invatat pe cei din jur intr-un asemenea mod incat toata biserica din primul secol s-a miscat in aceasta putere.

Impactul lui Dumnezeu pe pamant a fost vizibil intr-un mod fara precedent. Dragostea si puterea Lui au umplut fiecare crestin. Isus a fost vizibil in fiecare credincios, iar cartea Faptele Apostolilor a fost scrisa in mijlocul unei manifestari extraordinare a Duhului lui Dumnezeu.

Astazi citim despre acesta biserica glorioasa, si tanjim dupa ceea ce ei aveau. Totusi acele zile par asa indepartate. Inca ne minunam unde pot fi cheile care deschid, ca sa putem vedea atata putere si dragoste, si cheile spre mostenirea noastra reala.

Cheia este ascunsa in mareata mostenire pe care Isus ne-a lasat-o: misterul Cinei. Spre deosebire de practica de astazi, frangerea painii a fost mult mai mult decat un simplu ritual pentru primii crestini. Avem nevoie sa intelegem ca tot ceea ce avem nevoie este continut in acest act al Cinei. Aceasta este cheia, daca noi suntem in stare sa intelegem cum trebuie.

Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni.  Fiecare era plin de frica, si prin apostoli se faceau multe minuni si semne (Fapte 2:42-43)

Apostolii ii invatau sa persevereze in aceste adevaruri, si datorita acestui fapt, frica lui Dumnezeu si sfintenia Lui dominau in biserica, generand asa de multe semne si minuni.

Dumnezeu vorbeste din nou astazi ceea ce le-a revelat acestor primi credinciosi, pentru ca unitatea intre frati, sfintenia si minunile sa fie restaurate.

DUHUL DE RELIGIOZITATE DISTRUGE VIATA

Biserica primara a avut esenta pura a vietii. Duhul Sfant a venit peste ei asa de puternic incat tot ceea ce Isus reprezenta, a devenit viu si real in vietile credinciosilor. Ei au trait o realitate spirituala si o dependenta de Duhul Sfant pe care azi cu rar o putem vedea. Dar acest mod de viata s-a pierdut putin cate putin. Spontaneitatea caracteristica vietii ascunse in acest mister, a devenit ceva mecanic, contaminat de religie. Ceea ce odata a fost viu, a devenit treptat un ritual.

Odata cu moartea parintilor fondatori ai bisericii, multe revelatii au fost uitate. Traditiile si caile omului au inceput sa se iveasca in biserica ca buruienile si spinii.

IMPARTASIREA (SACRAMENTUL) DE-A LUNGUL ISTORIEI

Odata cu moartea patriarhilor bisericii, biserica si-a pierdut spiritualitatea. Si-a pierdut dependenta de Duhul Sfant, ca si sursa a cunostintei divine si a inceput sa depinda de om. Din lipsa scrierilor apostolice si a testamentelor vechi, evident datorate lipsei modalitatilor de tiparire, oamenii religosi ai vremurilor au transformat biserica intr-un sistem bazat pe ritual. Secolul 4 a fost contaminat de Imperiul Roman cand Imparatul Constantin a fuzionat paganismul cu crestinismul.

In secolul 9, au inceput controversele in ce priveste Cina. Din pacate, aceasta s-a intamplat in timpul unei perioade de mare intunerec, cand magia si superstitia erau predominante. Aceste influente s-au infiltrat in biserica. Radertus a introdus misticismul si supranaturalul acelor vremuri in biserica, aducand Romei teoria transubstantierii. El a invatat ca atunci cand textul Cinei este citit, elementele (painea si vinul) pur si simplu se transforma in trupul si sangele lui Isus. Ratramnus, care a tinut pozitia lui Augustin cum ca prezenta Domnului este doar spirituala, s-a opus radical lui Radertus. In ciuda unei opozitii puternice, transubstantierea a devenit oficiala la al patrulea Consiliu in 1215 si teologia sfantului Augustin a pierdut batalia.

Teoria lui Radertus isi are originile in ritualurile egiptene, la cei care slujeau dumnezeului Osiris in templul Amon-Ra cu mii de ani inainte de Hristos. In aceasta ceremonie, preotul invoca spritul lui Osiris cu un sunet de clopot, ridicandu-si bratele spre o stea luminoasa cu cinci varfuri. Cand lichidul limpede din vasul consacrarii se schimba in roz, ei stiau ca dumnezeul lor se manifesta.

Aceasta a fost una din controversele de varf in perioada reformei din secolul 16. La Consiliul de la Trent (1545-1563) a fost adaugat faptul ca painii si vinului trebuie sa li te inchini, din moment ce ele sunt echivalentul lui Dumnezeu Insusi. Aceasta credinta este inca tinuta in biserica romano-catolica.

Parerile deferite s-au unit intr-un efort de a descoperi adevarul despre acesta doctrina cheie a crestinismului, creand conflicte intre reformatori. Desi aveau pareri diferite toti s-au opus transubstantierii. Martin Luther, liderul reformei germane a scris in “Robia babiloniana a bisericii”:

“Este o eroare care contravine Scripturii, este impotriva ratiunii, contrar simturilor noastre de a vedea, mirosi gusta si atinge. Asta distruge adevaratul inteles al Cinei si conduce la superstitie si idolatrie”

El deasemenea a criticat biserica pentru ca interzicea accesul oamenilor la Chalice (cupa din care se bea vinul) si pentru  invatatura care spune ca Cina este o jertfa oferita lui Dumnezeu. Preotul oferea lui Dumnezeu trupul si sangele lui Hristos, repetand sacrificial pentru pacat al Domnului nostru, dar fara varsare de sange.

Adevaratul sacrament al altarului, declara Luther, este promisiunea lui Dumnezeu de ierta pacatele. Aceasta promisiune este data prin moartea Fiului Sau. De vreme ce este o promisiune, accesul la Dumnezeu nu este obtinut prin fapte sau prin efortul de a-I placea, ci prin credinta.

In 1524, Luther a inceput atacul sau impotriva doctrinei transubstantierii si a jertfei de pe altar, gasindu-si argumente in Scriptura:

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea aceasta,. si a intrat, o data pentru totdeauna, in Locul Preasfant, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, dupa ce a capatat o rascumparare vesnica. (Evrei 9:11-12)

Desi a ramas ferm in opozitie cu aceste doctrine, intotdeauna a fost de acord cu sfantul Augustin care credea ca in timpul Cinei, credinciosul primeste cu adevarat trupul si sangele lui Isus.

Printre contemporanii lui Luther s-a aflat Ulrich Zwingli, care a condus o parte a reformei elvetiene. El a venit dintr-un cadru umanist, care a dus la diferente in teologia sa fata de reformatorul german. Zwingli a dat la o parte prezenta lui Dumnezeu din Cina, declarand ca este un simplu act simbolic din care Hristos era complet absent.

Pozitia lui Calvin a fost intre cei doi Luther si Zwingli. El a sustinut ca in timpul Cinei credinciosul primeste intr-adevar trupul si sangele lui Isus, dar ca aceasta se intampla la nivel spiritual. La fel ca si Luther, Calvin a crezut ca elementele Cinei erau semne ale prezentei lui Hristos, in opozitie cu Zwingli care credea ca Hristos era absent. Luther si Calvin au sustinut ca Hristos era prezent, hranindu-i pe credinciosi cu trupul si sangele Lui.

Pozitia calvina este cea larg raspandita in biserica evanghelica, deopotriva este cea mai acceptata printre teologii catolici si luterani contemporani. Aceasta pozitie specifica:

Cina este un ritual instituit de Isus in care painea este franta si rodul viei este baut intr-un act de multumire pentru sacrificiul rascumparator a lui Hristos. In acest act sacru al Cinei, Duhul Sfant binecuvinteaza comuniunea cu trupul si sangele lui Isus in asteptarea mantuirii noastre viitoare

Datorita acestor declaratii ceea ce avem noi astazi este un ritual. Avem un act religios care nu are de fapt nici un efect pentru credinciosi. Este o formalitate care este repetata periodic in bisericile noastre. Este un “asa trebuie sa se faca” care si-a pierdut esenta a ceea ce insemna pentru biserica primara.

Dumnezeu ne cheama sa ne intoarcem la inceputuri, sa Il cautam ca sa gasim ceea ce El ne-a lasat in ce priveste mostenirea.

Si sa trimita pe Cel ce a fost randuit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie sa-L primeasca, pana la vremurile asezarii din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfintilor Sai proroci din vechime. (Fapte 3:20-21)

Biserica de astazi este frumoasa, chiar are ungere puternica, dar curand dupa asta esueaza in cele mai importante aspecte. Lipsa dragostei de frati, puterea supranaturala si viata lui Dumnezeu manifestata in fiecare credincios, frica de Dumnezeu care conduce la o sfintenie adevarata. Fara aceste trei lucruri suntem ca niste chimvale zanganitoare, nori fara apa mutati de ici colo.Suntem fatada minunata a unei cladiri goale.

Sunetul care emana din biserica de astazi este ambiguu, Predicam ca avem o relatie personala cu Hristos, dar marea majoritate a crestinilor au doar un concept mental despre El, fara sa Il cunoasca cu adevarat. Predicam despre marea Lui dragoste si putere, in timp ce biserica este fragmentata si divizata prin lume, plina cu barfa si distrugere. E plina de boala, oameni indatorati, si in mare parte in nevoi financiare. Predicam ca Il iubim, dar majoritatea credinciosilor nu pare a considera important tinerea poruncilor Lui. Isus a zis “Cel care ma iubeste tine poruncile Mele”

De ce? O intrebare cerseste raspunsul. Daca se presupune ca avem totul, de ce in realitate nu avem?

Biserica primara a umblat intr-o dragoste profunda unul pentru altul. In Ierusalim, ei au devenit o inima si un suflet, atat de mult incat aveau totul in comun. Aveau atat de multa putere incat ii uimea pe toti.. Era incontestabil ca prezenta supranaturala a lui Dumnezeu se manifesta printre ei. Frica Domnului le tinea vietile in sfintenie. Din acest motiv, cerul se manifesta in mijlocul lor. Ei au vazut ingeri. Erau transportati supranatural dintr-un loc intr-altul si erau martorii unor miracole extraordinare.

Sunetul pe care ei il produceau era real. Ei traiau ceea ce vorbeau si au scuturat intreaga lume.

Motivul pentru care au ajuns la acest nivel este ca ei intelegeau Cina, intr-un mod puternic si viu. Pentru ei nu era doar un ritual, ci o unire intima a Duhului lui Hristos cu duhul omului.

MANANCA TRUPUL MEU, BEA SANGELE MEU

Intr-o zi, Isus a spus ceea ce pot fi cele mai importante cuvinte privitoare la mostenirea Lui pe pamant. Aceste cuvinte i-au scuturat pe cei ce Il urmau si a provocat o furie totala a liderilor religiosi ai timpului Sau. Afirmatia Lui a facut ca iadul sa tremure. A marcat diferenta dintre cei care I-au fost dati intr-adevar de Tatal, si cei care L-au urmat din curiozitate si interes.

Eu sunt Painea vie care s-a coborat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac; si painea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Il voi da pentru viata lumii.” La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau intre ei si ziceau: „Cum poate Omul acesta sa ne dea trupul Lui sa-L mancam?” Isus le-a zis: „Adevarat, adevarat va spun ca, daca nu mancati trupul Fiului omului si daca nu beti sangele Lui, n-aveti viata in voi insiva. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi. (Ioan 6:51-54)

Ceea ce Isus vorbeste aici este ceva de viata si de moarte. Are o asa importanta incat El a riscat sa isi piarda toti ucenicii si sa aprinda furia fariseilor. Isus ne da cheia prin care putem lua in posesie toata mostenirea, si din aceasta cauza, Satan a incercat sa o tina ascunsa de-a lungul anilor.

CE ESTE VIATA VESNICA?

Isus este Fiul lui Dumnezeu care s-a intrupat. In El misterul de nepatruns este implinit, ca si creator al intregului univers, a devenit una cu natura umana. In Isus, cerul si pamantul sunt unite in acelasi trup.

Caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant (Efeseni 1:9-10)

Venirea lui Hristos a marcat plinatatea vremurilor (implinirea vremurilor) si unitatea tuturor lucrurilor, cele din cer si cele de pe pamant.

Cand Isus a fost conceput, natura Tatalui a fuzionat cu natura femeii. Sangele poate fi transmis doar prin samanta barbatului. In acest caz, Tatal a pus viata Lui in forma sangelui in pantecele Mariei.

Tatal a folosit sangele Sau ca sa uneasca natura umana cu cea divina. Prin acest sange dat de Tatal, a fost format sangele lui Isus. Eternitatea a penetrat timpul si a locuit intr-un trup pentru prima data, la conceperea lui Isus. Aceasta este VIATA VESNICA (viata eterna). Acest termen nu inseamna doar viata care nu moare, dar are de a face si cu natura lui Dumnezeu, patrunzand in umanitatea noastra si unindu-ne cu El. Fiul lui Dumnezeu a devenit trup si a locuit printre noi, si continua sa fie trup prin trupul Sau – biserica. Marele miracol a inceput in timpul Bunei Vestiri:

Ingerul i-a raspuns: „Duhul Sfant Se va cobori peste tine, si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.(Luca 1:35)

Cele doua naturi ale lui Isus unite. Duhul Sfant a actionat ca un vehicol, in timp ce Tatal a contribuit cu sangele Lui si trupul a venit din pantecele Mariei. Viata vesnica care este Dumnezeu Insusi, prima data a devenit sange si apoi carne.

Aceasta ilustreaza ceea ce Isus a incercat sa spuna ucenicilor Lui. Nu e necesar doar sa aveti credinta in Mine care aduce Duhul si prezenta Mea la voi, dar trebuie sa mancati trupul Meu si sa beti sangele Meu, ca sa puteti primi viata vesnica si sa deveniti una cu Duhul Meu. Asa cum trupul are nevoie de mancare, duhul tau deasemenea trebuie hranit ca sa poata fi inviat.

Isus incearca sa ne spuna ca duhul omului are nevoie sa manance ca sa traiasca. El compara asta cu umblarea supranaturala in desert a poporului lui Dumnezeu:

Isus le-a zis: „Adevarat, adevarat va spun ca Moise nu v-a dat painea din cer, ci Tatal Meu va da adevarata paine din cer; caci Painea lui Dumnezeu este aceea care Se coboara din cer si da lumii viata.” (Ioan 6:32-33)

Va rog sa observati ca pentru a da viata, Tatal trebuie sa Il prezinte pe Isus in forma de hrana (mancare), care este painea. Viata pe care Dumnezeu a creat-o, nu trebuie doar nascuta ci si hranita. Altfel devine slaba si moare. Ceea ce e adevarat in lumea naturala, e adevarat si in lumea spirituala.

Isus nu a vorbit la intamplare. Cuvintele Lui au fost alese cu grija, pentru ca ele poarta cu ele Duhul lui Dumnezeu. El a spus:

Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana si sangele Meu este cu adevarat o bautura (Ioan 6:55)

Isus introduce un concept extrem de important si alege terminologia mancatului si bautului de fiecare zi. El nu vorbeste despre un ritual sau comemorare. El nu foloseste cuvinte religioase de nici un fel, dar vorbeste despre ceva la fel de simplu ca subzistenta noastra zilnica.

Ca sa traiasca si sa ramana puternic, duhul nostru trebuie sa manance in fiecare zi la fel ca trupul nostru. El stabileste un principiu care sa devena un stil de viata, ceva ce trebuie facut zilnic. Isus a vrut sa se faca present in duhul nostru in fiecare zi. Daca El ar fi incercat sa stabileasca un ritual care sa fie realizat o data pe luna sau odata pe an, ar fi selectat alte cuvinte. Mancatul si bautul nu sunt evenimente lunare sau anuale, ci ceva ESENTIAL, si trebuie facute ZILNIC.

Biserica primara nu avea nici o problema cu intelegerea acestui fapt.

Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi, frangeau painea acasa si luau hrana cu bucurie si curatie de inima. (Fapte 2:46)

Isus le-a intiparit apostolilor importanta luarii trupului si sangelui Lui ca sa pastreze viata eterna in ei. Nu doar ca asta pastra prezenta lui Dumnezeu continuu in duhul lor, dar era o cerere de baza pentru A FACE LUCRARILE LUI DUMNEZEU.

Lucrati nu pentru mancarea pieritoare, ci pentru mancarea care ramane pentru viata vesnica si pe care v-o va da Fiul omului; caci Tatal, adica insusi Dumnezeu, pe El L-a insemnat cu pecetea Lui.” Ei I-au zis: „Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu?” Isus le-a raspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: sa credeti in Acela pe care L-a trimis El.” (Ioan 6:27-29)

Observati ca contextul in care Isus vorbeste despre a crede in El si a veni la El este legat de cuvintele grele pe care urma sa le spuna: Mancati trupul Meu si beti sangele Meu.

„Eu sunt Painea vietii. Cine vine la Mine nu va flamanzi niciodata; si cine crede in Mine nu va inseta niciodata. (Ioan 6:35)

Trupul Lui este o adevarata mancare si sangele Lui este o adevarata bautura. Cei care mananca si beau din El vor face lucrarile lui Dumnezeu, la fel ca Isus. Tatal care locuieste in El este cel care face minunile.

Dupa cum Tatal, care este viu, M-a trimis pe Mine, si Eu traiesc prin Tatal, tot asa, cine Ma mananca pe Mine va trai si el prin Mine.(Ioan 6:57)

Isus a aratat foarte clar ca Tatal e Cel care lucreaza prin El, ca sa poata face lucrarile lui Dumnezeu. Mai tarziu in aceeasi Evanghelie citim:

Nu crezi ca Eu sunt in Tatal, si Tatal este in Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatal, care locuieste in Mine, El face aceste lucrari ale Lui. (Ioan 14:10)

Asa cum viata supranaturala a Tatalui a actionat in El, Isus a vrut ca viata Lui supranaturala sa actioneze in noi, aceasta este mostenirea Lui pentru noi. De aceea, duhurile noastre au nevoie sa ramana in El, prin mancatul si bautul a tot ce inseamna El. Prin acesta ramanere, rugaciunile noastre intotdeauna vor fi ascultate si puterea miraculoasa a lui Dumnezeu va curge prin noi.

Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine, si Eu raman in el. (Ioan 6:56)

Asa cum mancatul si bautul sunt lucruri pe care le facem in fieare zi, asa e si ramanerea, ceea ce de fapt este un loc in care locuim permanent, unde locuim in fiecare zi.

Isus vorbind mai tarziu in invatarurile Sale despre aceasta ramanere, a spus:

Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine si in cine raman Eu aduce mult rod; caci despartiti de Mine nu puteti face nimic.Daca nu ramane cineva in Mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare, si se usuca; apoi mladitele uscate sunt stranse, aruncate in foc, si ard.Daca ramaneti in Mine si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da. (Ioan 15:5-7)

Cum ramanem in El? Ramanem in El, mancand trupul Lui, band sangele Lui si tinand poruncile Lui. Puterea rugaciunii creste intr-un mod extraordinar cand ramanem in prezenta Lui. Acesta este un loc unde toate rugaciunile sunt ascultate, unde toate lucurile sunt facute de Tatal. Cand biserica va intelege acest principiu grozav, va cuceri lumea.

CUM ARE LOC ACEST MISTER EXTRAORDINAR?

Omul a fost creat sa traiasca, sa se miste si sa aiba stapanire in doua dimensiuni, o dimensiune este cea materiala, iar cealalalta este spirituala.

Noi suntem in esenta duh. Locuim intru-un trup si avem un suflet, care este instrumentul prin care comunicam cu lumea naturala. Lumea spirituala este hranita de ceea ce este spiritual, si lumea naturala de ceea ce este pamantesc.

Cand intram in Imparatia lui Dumnezeu prin pocainta adevarata si ne angajam sa Il urmam pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor, Duhul lui Dumnezeu se uneste cu duhul omului, transformandu-l intr-o faptura noua. Din acel moment, el va creste si se va intari prin hrana spirituala, care este trupul si sangele lui Isus, la fel ca si Cuvantul lui Dumnezeu.

Cand elementele (painea si vinul) sunt sfintite prin Cina, Hristos este puternic prezent printre noi. Acesta nu este un ritual sau o comemorare. Este ceva ce se intampla intr-un mod real in lumea invizibila.

Elementele, painea si rodul vitei, vor ramenea paine si rod al vitei, dar in lumea invizibila, trupul si sangele lui Isus sunt cu adevarat acolo. Duhul nostru pur si simplu va bea sangele Lui si va deveni una cu trupul Lui. Duhul nostru va absorbi viata lui Dumnezeu si tot ce este continut in acel trup si in acel sange. Dumnezeu si omul se vor imbina incetul cu incetul, pana ce suntem total consumati de El, si El de noi, devenind un singur duh.

Dar cine se lipeste de Domnul este un singur duh cu El (1Corinteni 6:17)

Asta este ceea ce biserica primara credea. De aceea lucrarile lui Dumnezeu erau atat de uimitoare in acele zile. Cina nu era un sacrament religios. Reprezenta chiar viata lui Isus. Aceasta viata a fost asa de vizibila in ei, incat lucrarile lui Dumnezeu se puteam vedea peste tot. Ei erau ca lumina unui pescar cand arunca undita in ape in milocul noptii, atragand o gramada de pesti.

Ei nici nu se gandeau sa piarda acest har minunat, acea nadejde a slavei, Hristos traind si lucrand prin ei. Frica lui Dumnezeu i-a tinut in sfintenie si intr-o dragoste profunda unii fata de altii si aceasta a adus primul mare seceris de suflete.

Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni. Fiecare era plin de frica, si prin apostoli se faceau multe minuni si semne. Toti cei ce credeau erau impreuna la un loc si aveau toate de obste. Isi vindeau ogoarele si averile, si banii ii imparteau intre toti, dupa nevoile fiecaruia. Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi, frangeau painea acasa si luau hrana cu bucurie si curatie de inima. Ei laudau pe Dumnezeu si erau placuti inaintea intregului norod. Si Domnul adauga in fiecare zi la numarul lor pe cei ce erau mantuiti.  (Fapte 2:42-47)

HRANA SI BAUTURA SPIRITUALA

Isus le-a zis: „Adevarat, adevarat va spun ca, daca nu mancati trupul Fiului omului si daca nu beti sangele Lui, n-aveti viata in voi insiva. (Ioan 6:53)

Cand Domnul ne vorbeste despre a manca si a bea ceva spiritual, asta are de a face cu a lua asta pentru noi. Inseamna a face asta parte din vietile noastre, parte din fiintele noastre, saturarea duhului, sufletului si trupului nostru.

In Cuvant avem diferite exemple in care Dumnezeu a furnizat hrana si bautura spirituala unora din slujitori Lui si chiar Fiului Sau. Experientele lor ne pot ajuta sa vedem efectul pe care acesta mancare si bautura l-a avut in vietile lor.

Unul din acesti oameni a fost proorocul Ilie, care este intarit de mancarea venita din cer, in timp ce incerca sa isi scape viata din mana Izabelei

S-a culcat si a adormit sub un ienupar. Si iata, l-a atins un inger si i-a zis: „Scoala-te si mananca.” El s-a uitat, si la capataiul lui era o turta coapta pe niste pietre incalzite si un ulcior cu apa. A mancat si a baut, apoi s-a culcat din nou. Ingerul Domnului a venit a doua oara, l-a atins si a zis: „Scoala-te si mananca, fiindca drumul pe care-l ai de facut este prea lung pentru tine.” El s-a sculat, a mancat si a baut; si, cu puterea pe care i-a dat-o mancarea aceasta, a mers patruzeci de zile si patruzeci de nopti pana la muntele lui Dumnezeu, Horeb. (1 Imparati 19:5-8)

Ingerul Domnului nu este altul decat Isus inaintea venirii Lui in trup. El ii arata si ii da lui Ilie mancare. Aceasta mancare i-a afectat fiinta in asemenea masura incat pur si simplu a pornit intr-o calatorie supranaturala spre muntele lui Dumnezeu.

Ceva extrem de puternic s-a intamplat cu trupul lui Ilie dupa ce a mancat acea mancare. Acea turta era paine naturala, la fel ca painea de la Cina, dar in momentul in care acesta ii este data lui Ilie de catre ingerul Domnului, duhul lui Ilie este umplut cu putere supranaturala de la Dumnezeu. Ilie nu numai ca are performanta fizica de a umbla 40 zile fara sa se odihneasca, tot drumul spre Horeb, dar acea mancare l-a condus spre o intalnire unica cu Tatal.

Observati ca decizia de a merge la muntele sfant a lui Dumnezeu, nu a venit din mintea sau inima infricata a lui Ilie, ci este inspirata de inger, care il intareste prin intermediul painii din cer.

Exista intalniri divine care ne asteapta, revelatii pastrate de Tatal care vor veni doar prin mancarea divina pe care doar Isus ne-o poate da.

Cand Ilie incepe calatoria, nu stie destinatia, dar painea ii tine pasii pe cale, calauzindu-l spre o intalnire fata in fata cu Dumnezeu. Acolo mostenirea lui si lucrarea invizibila a Celui Preainalt ii va fi revelata prin 7000 de oameni alesi care purtau planul Domnului.

A manca trupul Lui este mult mai mult decat a ne hrani. Este intrarea intr-o dimensiune cu Dumnezeu care transforma fiinta si intelegerea noastra.

In pelerinajul lor prin desert, inainte de intrarea in tara promisa, poporul lui Dumnezeu a fost intarit si sustinut in mod supranatural. Tatal le-a asigurat painea din cer si apa care a curs necontenit din stanca. Aceasta a fost un simbol al hranei spirituale pe care Isus ne-a dat-o prin trupul si sangele Lui. Aceasta hranire in duhul este singurul lucru care ne poate tine si ne poate purta spre tara promisa, care este o viata supranaturala, unde cerul este o realitate palpabila. Israelitii nu au fost bolnavi. Hainele si papucii nu li s-au uzat, chiar daca copiii lor au crescut, hainele au ramas bune, pe masura.

Painea si apa au facut ca Imparatia supranaturala a lui Dumnezeu sa coboare intre ei. Aceasta este ce se intampla cand luam acesta hrana adevarata si aceasta bautura adevarata.

Fratilor, nu vreau sa nu stiti ca parintii nostri toti au fost sub nor, toti au trecut prin mare, toti au fost botezati in nor si in mare, pentru Moise; toti au mancat aceeasi mancare duhovniceasca, si toti au baut aceeasi bautura duhovniceasca, pentru ca beau dintr-o stanca duhovniceasca ce venea dupa ei; si stanca era Hristos. (1Corinteni 10:1-4)

Mancatul si bautul acestei hrane va avea un efect in lumea spirituala, la fel si in lumea naturala. Aceste doua verbe au de a face cu a lua ceva ce vine de la Dumnezeu si cu a deveni “trup in noi”.

Cand apostolului Ioan I s-a dat o carte sa o manance, in vizita lui in cer, descrisa in cartea Apocalipsei, Dumnezeu sugereaza ca Ioan sa ia adevarul continut de aceste revelatii. El trebuia sa le ia in posesie pana cand ele devin parte din fiinta lui.

Si glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou si mi-a zis: „Du-te de ia carticica deschisa din mana ingerului care sta in picioare pe mare si pe pamant!”…. Am luat carticica din mana ingerului si am mancat-o; in gura mea a fost dulce ca mierea, dar, dupa ce am mancat-o, mi s-a umplut pantecele de amaraciune. Apoi mi-au zis: „Trebuie sa prorocesti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi si imparati.” (Apocalipsa 10:8; 10-11)

Aceasta carticica a fost o mancare care continea cuvantul revelat pentru sfarsitul vremurilor. Toate cuvintele care vin din gura lui Dumnezeu sunt hrana. De aceea Isus a spus:

Isus i-a raspuns: „Este scris: „Omul nu va trai numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.” (Luca 4:4)

Cuvantul pe care Ioan l-a primit a fost dulce pentru ca venea din cer, dar a facut stomacul sau amar pentru ca continea judecata si mania lui Dumnezeu. Ioan a trebuit sa preia durerea si indignarea Tatalui ca si cum ar fi fost a sa, ca sa poata prooroci cu autoritate si adevar.

O alta bautura sprituala pe care o gasim este atunci cand Isus a trebuit sa bea din paharul dreptatii lui Dumnezeu care continea mania Lui impotriva pacatului umanitatii.

Isus a zis lui Petru: „Baga-ti sabia in teaca. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatal sa-l beau? (Ioan 18:11)

Band din aceast pahar, I-a fost afectata intreaga fiinta. In sufletul si trupul Sau, a purtat pacatul, paganitatea, nelegiuirea si toate ocara (ticalosia) oamenilor. In duhul Sau, a purtat durerea incomensurabila cu care oamenii au perforat inima Tatalui.

Intr-o descriere minunata a acestui moment, Gene Edwards scrie in Ziua in care am fost crucificat:

“Cupa a cernut (a picurat) cu otrava dezgustatoare inainte ca intregul continut a imbibat vanturile pamantului. Am observat cum toate pacatele fiilor lui Avraam au inceput sa alerge prin ea. Am privit la secolele de rebeliune, idolatrie, incest, crima minciuna si inselaciune. Toate pacatele evreilor au devenit una cu ea”

In aceasta cupa (pahar) Isus a adus din cer pe pamant sacrificiul pe care El l-a pregatit dinaintea intemeierii lumii. Ceea ce s-a intamplat in cer, acum s-a manifestat prin suferintele lui Hristos. Cand cineva bea din cer, planurile lui Dumnezeu patrund in lume. In acest caz, planul Tatalui a fost moartea pe cruce a lui Isus.

Ce incerc sa arat prin toate acestea este ca bautura si mancarea spirituala afecteza intreaga fiinta a cuiva. Nu e un simbol mort, ci mai degraba e ceea ce uneste cerul si pamantul.

In cer exista tipuri diferite de mancare si bautura, si fiecare ne da o parte din Dumnezeu, deshizandu-ne revelatii minunate si intalniri cu Isus Hristos.

In Biblie se vorbeste despre apa vietii care astampara pe cel setos atat spiritual cat si sufleteste.

Si Duhul si Mireasa zic: „Vino!”, si cine aude sa zica: „Vino!”, si celui ce ii este sete sa vina; cine vrea sa ia apa vietii fara plata! (Apocalipsa 22:17)

Apa vietii, asa cum vom vedea mai tarziu, este conectata cu Duhul lui Dumnezeu si cu sangele lui Hristos. Va avea efectele sale in noi cand vom intelege calea prin care acestea trei actioneaza. Cand sangele cu puterea lui si tot ceea ce el contine ne este revelat, noi vom fi condusi catre fantana vietii ca sa bem din ea.

Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant, si acestia trei una sunt. (1Ioan 5:7-8)

In Imparatia lui Dumnezeu exista deasemenea bauturi alese, cum ar fi vinul nou al Duhului. Isus le spune ucenicilor Lui despre acest vin care trebuie sa fie pus in burdufuri noi, referindu-se la timpul in care ei vor bea din Duhul Sfant (Efeseni 5:18)

Pe masura ce intelegi misterul extraordinar care se ascunde in spatele Cinei, vor incepe sa se deschida usi spre cunostinta. Unele din aceste usi au de a face cu Noul Ierusalim care va cobora din cer, dar acesta este deja in noi. Isus a spus ca Imparatia lui Dumnezeu este in noi pentru ca acolo unde locuieste Dumnezeu, de fapt se afla Imparatia Lui. In interiorul acesteia se afla Pomul Vietii, care este Isus, din care noi invatam sa mancam ca sa traim intr-o sanatate perfecta.

In mijlocul pietei cetatii si pe cele doua maluri ale raului era pomul vietii, rodind douasprezece feluri de rod si dand rod in fiecare luna; si frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. (Apocalipsa 22:2)

Biblia de a semenea vorbeste despre bauturile ingrozitoare care apartin imparatiei intunerecului, care incearca sa imite (sa rivalizeze) Imparatia lui Dumnezeu si principiile sale. Una dintre aceste bauturi este cupa pacatului trupesc al curvei din Apocalipsa.

Femeia aceasta era imbracata cu purpura si stacojiu; era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare. Tinea in mana un potir de aur plin de spurcaciuni si de necuratiile curviei ei……pentru ca toate neamurile au baut din vinul maniei curviei ei, si imparatii pamantului au curvit cu ea, si negustorii pamantului s-au imbogatit prin risipa desfatarii ei.  (Apocalipsa 17:4; 18:3)

Pe vremea lui Pavel, neamurile participau la un ritual in care se obisnuea sa se bea dintr-o cupa si sa se manance paine, aducandu-se sacrificiu, idolilor lor din lemn.

Deci ce zic eu? Ca un lucru jertfit idolilor este ceva? Sau ca un idol este ceva? Dimpotriva, eu zic ca ce jertfesc Neamurile jertfesc dracilor, si nu lui Dumnezeu. Si eu nu vreau ca voi sa fiti in impartasire cu dracii. Nu puteti bea paharul Domnului si paharul dracilor; nu puteti lua parte la masa Domnului si la masa dracilor. (1Corinteni 10:19-21)

Asa ca bautul si mancatul sunt simboluri a ceva ce se intampla intr-un mod real in duhul. Acestea sunt acte care leaga lumea spirituala de cea naturala. Prin aceste acte, Duhul lui Dumnezeu sau duhul demonilor, depinde de caz, exercita o influenta profunda in vietile oamenilor.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s