Gradinaeden's Blog

Just another WordPress.com site


2 comentarii

Iosif Ton – clarificari

În urma anunțului meu că m-am asociat cu Mișcarea Străjerilor și a anunțului că sunt ”baptist carismatic”, s-a pornit o furtună de interpretări și de comentarii pe care nu intenționez să le comentez; în special nu doresc să calific eu ”spiritul” dezbaterii și nici limbajul folosit de unii dintre pastorii și teologii baptiști. Semnalez doar faptul că nebaptiștii se întreabă stupefiați: Ce au baptiștii de se sfâșie între ei în felul acesta?

În loc să mă angajez în a da replici, sau în a răspunde celor care s-au grăbit să mă desființeze într-un fel sau altul, voi căuta să-mi clarific poziția de baptist carismatic, în special pentru cei care mă iubesc și care de-a lungul anilor s-au hrănit cu predicile și cu cărțile mele și cărora li s-a creat în mod intenționat impresia că i-am trădat printr-o schimbare radicală de direcție.

Cuvântul ”carismatic” vine de la cuvântul grecesc harismata, folosit de apostolul Pavel în introducerea la discuția lui extinsă despre darurile Duhului Sfânt din 1 Corinteni 12-14:

”În ce privește darurile spirituale (harismata), nu voiesc, fraților, să fiți în necunoștință.” Ceea ce în traducerea română este redat prin două cuvinte, ”darurile spirituale”, sau ”darurile duhovnicești”, în originalul grec este un singur cuvânt: harismata. Pentru a-i ușura cititorului urmărirea argumentării mele, voi cita aici afirmațiile esențiale ale lui Pavel despre aceste ”daruri”, sau ”harisme”, sau ”carisme.”

”Și fiecăruia i se dă arătarea (manifestarea) Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune; altuia, să vorbească despre cunoaștere, datorită aceluiași Duh: altuia, credința, prin același Duh; altuia, darul vindecărilor, prin același Duh; altuia, puterea să facă minuni, altuia proorocia; altuia deosebirea duhurilor, altuia felurite limbi; și altuia tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh; care dă fiecăruia în parte, cum voiește.” (1 Corinteni 12:7-11) Apoi, Pavel face câteva explicații:

”Și Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea, prooroci; al treilea învățători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul vindecărilor, ajutorărilor, cârmuirilor și al vorbirii în felurite limbi.

”Oare toți sunt apostoli? Toți sunt prooroci? Toți sunt învățători? Toți sunt făcători de minuni? Toți au darul vindecărilor? Toți vorbesc în alte limbi? Toți tălmăcesc?” (12: 28-30).

După ce, în continuare, Pavel ne arată că este o cale mai bună decât calea darurilor, adică dragostea (cap.13), în capitolul 14, apostolul discută pe larg două dintre aceste daruri: proorocia și vorbirea în limbi. Iată cum începe el această discuție:

”Urmăriți dragostea. Umblați și după darurile duhovnicești (harismata), dar mai ales să proorociți. Într-adevăr, cine vorbește în altă limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înțelege și cu duhul el spune taine. Cine proorocește, dimpotrivă, vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângăiere. Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși; dar cine proorocește zidește sufletește Biserica. Aș dori ca toți să vorbiți în limbi, dar mai ales să proorociți” (14:1-5).

După o serie lungă de explicații și reglementări de aplicare a acestor daruri în Biserică, Pavel concluzionează:

”Astfel, deci, fraților, râvniți (aspirați) după proorocire, fără să împiedicați vorbirea în limbi. Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială” (14:39-40).

Problema din epoca modernă este creată de cei care au decis că o bună parte dintre darurile listate de Pavel au încetat să mai fie date îndată după terminarea scrierii Noului Testament.

Trebuie să spunem răspicat că nu există nici o indicație în textul Noului Testament că Duhul Sfânt nu mai dă aceste daruri de atunci încoace. Dimpotrivă, vom vedea care sunt argumentele din textul Noului Testament că aceste daruri nu s-a intenționat să fie date numai primei generații de creștini, apoi ele să înceteze, ci dimpotrivă.

Apostolul Pavel nu dă să se înțeleagă în nici un fel că aceste daruri vor înceta în cursul istoriei creștinismului. Singura lui preocupare este să reglementeze forma lor de manifestare!

Acum, după ce în secolul al 20-lea au apărut o enormă mulțime de creștini care cred că Duhul Sfânt dă și astăzi toate aceste daruri și care au căpătat numele de ”carismatici”, problema rămâne exact cea pe care a observat-o apostolul Pavel: nevoia de definire a formei de manifestare a acestor daruri. Să clarificăm deci: toți carismaticii cred că Duhul Sfânt împarte și astăzi toate darurile listate de Apostolul Pavel în 1 Corinteni 12. Ei se împart în diferite grupări, biserici și chiar culte, prin forma de manifestare a acestor daruri.

Trebuie să mai semnalăm un fenomen cu totul remarcabil. Cei ce acceptă să vină în mișcarea carismatică, adică să nu mai pună bariere Duhului Sfânt, să nu-L mai limiteze spunându-I ei ce daruri să dea și ce să nu dea, trăiesc o mare descătușare, o mare eliberare și o mare bucurie care se manifestă prin exuberanță, prin ridicarea mâinilor în adorare, și prin alte manifestări care pe cei înțepeniți în răceala clasică îi deranjează. Cei ”treziți” la realitatea puterii transformatoare a Duhului Sfânt și la realitatea acțiunilor Lui dumnezeiești, manifestate prin harismata, prin darurile spirituale miraculoase, ascultă ce zic psalmiștii:

”Strigați de bucurie către Domnul, toți locuitorii pământului. Slujiți Domnului cu bucurie; veniți cu veselie înaintea Lui… Intrați cu laude pe porțile Lui! Intrați cu cântări în curțile Lui!” (Psalmul 100:1-2,4).

”Lăudați pe Domnul! Cântați Domnului o cântare nouă, cântați laudele Lui în adunarea credincioșilor Lui! Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut, să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor! Să laude Numele Lui cu jocuri (dansuri), să-L laude cu toba și cu harfa! (Psalmul 149: 1-3)

”Lăudați pe Domnul! Lăudați pe Domnul în Locașul Lui cel sfânt… Lăudați-L cu sunet de trâmbiță; lăudați-L cu alăuta și harfa! Lăudați-L cu timpane și cu jocuri (dansuri); lăudați-L cântând cu instrumente cu coarde și cu cavalul. Lăudați-L cu chivale zângănitoare. Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudați pe Domnul!” (Psalmul 150: 1-6).

Evreii, într-adevăr, și astăzi dansează un fel de horă în sinagogile lor, cu niște cântări exuberante și cu o bucurie debordantă. Unii din mișcarea carismatică au împrumutat de la evrei acest fel de manifestare, pe când unii de la noi au repulsie față de astfel de manifestări de bucurie și preferă să stea înțepeniți în băncile lor și să cânte cântări adormitoare și de foarte multe ori triste.

Acesta este unul dintre multele exemple care ar putea fi date cu privire la forma de manifestare în casa Domnului și în orice adunări ale copiilor lui Dumnezeu. Adăugați la aceasta felul de muzică folosit de unii și de alții. Și altele.

Voi căuta acum să mergem mai în adâncime. Pentru aceasta, ne vom îndrepta acum atenția spre învățăturile Domnului nostru Isus Cristos.

Prin toată învățătura Lui, Domnul Isus ne înfățișează situația din lume ca pe două împărății în conflict. Pe Diavolul, El îl numește ”stăpânitorul lumii acesteia” și pe Sine se înfățișează ca pe cel ce năvălește în casa celui tare ca să-i jefuiască bunurile, adică să-i zmulgă pe oameni de sub stăpânirea lui. Domnul Isus își definește propria moarte ca acțiunea prin care face ”răscumpărare pentru mulți.” Răscumpărarea era acțiunea de cumpărare pentru eliberare a unui sclav. Dar acțiunea Domnului Isus pentru eliberarea oamenilor din sclavia Diavolului nu se limitează nicidecum la cruce, ci începe prin predicarea Împărăției lui Dumnezeu, prin vindecări și prin scoateri de demoni.

Astfel, predicarea Împărăției lui Dumnezeu este sămânța care cade într-o inimă bună, care o înțelege și care o cultivă cu răbdare până aduce rod, care este asemănarea cu Dumnezeu și cu Fiul Său și, deasemenea, multiplicarea (treizeci, șaizeci, o sută). Dar scoaterea demonilor face parte din aceeași luptă dintre cele două împărății. ”Dacă eu scot demonii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi” (Matei 12:28). Deasemenea, bolile pot fi cauzate de stăpânire demonică: femeia gârbovă de spate ”era stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputință” și Domnul Isus explică că pe femeia aceasta ”Satan o ținea legată de optsprezece ani” și că ea ”trebuia dezlegată de legătura aceasta” (Luca 13: 10-16). Domnul Isus arată legătura dintre boala fizică și dominația păcatului atunci când I se aduce un paralitic pe targă și El începe vindecarea lui prin declarația. ”Îndrăznește, fiule! Păcatele tale sunt iertate.” (Mat. 9:2)

Prin urmare, în lupta Lui împotriva împărăției lui Satan, Domnul Isus face trei lucruri: predică Împărăția lui Dumnezeu (le explică oamenilor ce înseamnă să ieși de sub puterea lui Satan, să intri sub stăpânirea lui Dumnezeu și cum să trăiești ca să rămâi sub această stăpânire), scoate din oameni demonii și le vindecă bolile. Dar acum urmează un fapt de o importanță crucială: Domnul Isus dă exact aceste trei însăcinări și celor 12 apostoli când îi trimite în misiune: ”Pe drum, predicați și ziceți: “Împărăția cerurilor este aproape!” Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățați pe leproși, scoateți afară demonii. Fără plată ați primit, fără plată să dați” (Matei 10: 6-7), dar mai înainte ni se spune că ”le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate și să vindece orice fel de boală și orice fel de neputință” (v.1) Aceeași poruncă le-o dă și celor 70 de ucenici când îi trimite și pe ei în misiune: ”În orice cetate veți intra și unde vă vor primi, să mâncați ce vi se va pune înainte; să vindecați pe bolnavii care vor fi acolo și să le ziceți: ”Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.” (Luca 10: 9-10). Aceștia din urmă s-au întors cu mare bucurie zicând: ”Doamne, chiar și demonii ne sunt supuși în Numele Tău”. După ce Domnul le atrage atenția că motivul pentru cea mai mare bucurie este faptul că numele lor este scris în ceruri, Domnul Isus le explică ce a făcut El cu ei: ”Iată că v-am dat putere ca să călcați peste șerpi și peste scorpioni și peste toată puterea vrăjmașului; și nimeni nu vă va putea vătăma”. Dar mai presus de toate, Domnul Isus le spune că acțiunea lor a fost o biruință cosmică împotriva lui Satan: ”L-am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer!” (Luca 10:17-24).

Prin urmare, Domnul Isus ne înfățișează două împărății în conflict, ni se înfățișează pe Sine ca Cel care a pornit războiul împotriva împărăției lui Satan și pentru aducerea oamenilor în Împărăția lui Dumnezeu, prin predicarea Împărăției Lui, prin vindecări și prin scoateri de demoni, dar vedem apoi că El îi trimite pe toți ucenicii care au făcut școala Lui să se angajeze în aceeași luptă, cu aceleași obiective și cu aceeași putere.

Întrebarea crucială pentru noi astăzi este aceasta: Misiunea aceasta dată ucenicilor și autoritatea și puterea date lor s-au limitat la ucenicii din prima generație? Oare ele nu s-au dat și generațiilor de creștini de după apostoli?

Eu cred că S-au dat tuturor ucenicilor lui Isus din toate generațiile care urmau să vină, până la sfârșitul istoriei. Un prim indiciu în acest sens este rugăciunea Domnului Isus la încheierea propriei Sale misiuni:

”Dar acum, Eu vin la Tine; și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume pentru ca ei să aibă bucuria Mea deplină. Le-am dat Cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, așa cum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume… Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin Cuvântul lor” (Ioan 17: 13-20).

Să adăugăm la acestea ceea ce le spune Domnul Isus ucenicilor în seara când li s-a arătat prima dată după înviere:

”Isus le-a zis din nou: ”Pace vouă! Cum M-a trimis pe mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!” După aceste cuvinte, a suflat peste ei și le-a zis: ”Luați Duh Sfânt! Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ținea, vor fi ținute” (Ioan 20: 21-23).

Paralela între modul în care L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume și modul în care îi trimite Fiul lui Dumnezeu pe ucenicii Săi în lume, cu câteva zile înainte de plecarea Lui la cer, este clară: El îi trimite cu aceleași însărcinări și cu aceeași autoritate și putere care le vine din Duhul Sfânt, exact așa cum și Lui și ucenicilor le vine din Duhul Sfânt! Este evident că această însărcinare dată ucenicilor ne este dată și nouă.

A spune că nu este așa, deoarece, imediat după ce apostolii au terminat de scris Noul Testament, Duhul Sfânt a decis să nu mai dea darurile sau puterile miraculoase credincioșilor, ar însemna că Domnul Isus a început o luptă între Împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satan, i-a angajat și pe ucenicii Săi în ea, dar apoi a zis:

”Ne oprimn aici. Este prea primejdios să vă dau aceste însărcinări și aceste puteri, deoarece unii abuzează de ele. Mai bine oprim războiul! Mai bine concentrați-vă numai pe rostul morții Mele ca fiind doar ca să vă aduc în cer. Propovăduiți numai credința în moartea Mea ca fiind cheia pentru a veni în cer și nu vă mai implicați în lupta cu demonii, în vindecarea bolnavilor și în alte manifestări ale puterii Duhului Sfânt!”

Studiați cu atenție tot ce am scris mai sus și alte afirmații ale Domnului Isus pe această temă, și veți vedea că ceea ce am scris eu în paragraful de mai sus – ca pe o imaginație – este o foarte bună reprezentare a poziției cesaționiștilor.

Dar, să-i lăsăm pe ei în pace (dacă o au) și să ne uităm la implicațiile faptului că Domnul Isus ne trimite în războiul contra lui Satan și a îngerilor lui.El ne trimite cu aceleași trei obiective pe care le-a avut El Însuși: Să predicăm despre Împărăția lui Dumnezeu, să alungăm demonii și să-i vindecăm pe oameni.

Toată învățătura Domnului Isus a fost despre un singur subiect: Împărăția lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toată învățătura Domnului Isus și toate poruncile Lui trebuie să fie în centrul atenției noastre: să le trăim noi înșine și să-i învățăm și pe alții să le trăiască. Să ținem cont de ce ne-a spus El, că numai cei ce au învățăturile Lui și trăiesc după ele vor moșteni Împărăția cerurilor și numai în aceia vin să locuiască și Duhul Sfânt, și Domnul Isus și Dumnezeu Tatăl (Ioan 14: 15-24 și 15:1-14).

Să ținem deasemenea cont de faptul că poți profeții în Numele lui, poți scoate demoni în Numele lui și poți face alte minuni în Numele lui (vindecări, etc.), dar dacă n-ai trăit după învățătura Lui, adică ai trăit în păcate, în corupție, El îți va spune : ”Niciodată nu v-am cunoscut” (Mat. 7: 21-26).

Dincolo de aceste precizări cu caracter de fundație, trebuie să credem că El ne trimite în lume ca soldați în armata Lui împotriva Diavolului și a demonilor lui și ne înzestrează cu darurile miraculoase ale Duhului Sfânt care ne sunt absolut necesare în această luptă.

Dincolo de acestea urmează întrebarea crucială de astăzi: Ce forme va lua această luptă? În ce fel vom exercita aceste daruri, sau puteri miraculoase? De aici, de la aceste întrebări, urmează uluitoarea varietate pe care o vedem în mișcarea de trezire.

Vom încerca să răspundem la aceste întrebări într-un alt material pe această temă. Dar subliniem că acestea sunt probleme de forma de manifestare, de care am vorbit mai la început.

Să redefinim situația. A fi carismatic înseamnă a crede că Domnul Isus n-a abandonat războiul împotriva împărăției lui Satan după o primă generație și Duhul Sfânt n-a încetat să-i echipeze pe credincioși cu darurile miraculoase necesare pentru această luptă. În războiul acesta sunt și aberații și exagerări și greșeli de învățătură. Dar acestea nu pot fi atribuite tuturor carismaticilor. Unii fac tocmai lucrul acesta. De îndată ce te declari carismatic, caută în internet și îți atribuie toate aberațiile altor carismatici și toate greșelile lor de doctrină, de învățătură, de mod de viață. Lucrul acesta este o nedreptate și ”nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta!” (1 Corinteni 6:9).

Preluat de pe www.strajerii.ro

 


4 comentarii

Duhul Sfant

Putine lucruri sunt mai controversate in trupul lui Cristos ca botezul cu Duhul Sfant si darurile Sale.

Cei mai multi dintre crestinii de azi vad experienta nasterii din nou ca fiind totul in procesul mantuirii. Multi crestini nu recunosc ca umplerea cu Duhul Sfant este o experienta separata si in mod special se opun validitatii darurilor Duhului Sfant pentru crestinii de azi. Aceasta credinta ii pun in conflict cu cartea Faptele Apostolilor si cu invatatura lui Isus. Cei care experimenteaza puterea Duhului Sfant sunt numiti astazi fanatici sau eretici. Dar ce are de spus Biblia despre asta? Ce spune Isus despre asta?
In noaptea dinaintea crucificarii Sale, Isus a facut una dintre cele mai remarcabile afirmatii din intreaga Lui misiune.

Ioan 16:7
Totusi va spun adevarul: va este de folos sa Ma duc; caci, daca nu Ma duc Eu, Mangaietorul nu va veni la voi; dar, daca Ma duc, vi-L voi trimite.

Fiti atenti ce spune Isus! El spune ca este mai benefic pentru noi sa avem parte de lucrarea Duhului Sfant decat sa il avem pe Isus prezent cu noi in trupul Lui fizic!
Cei mai multi crestini sunt socati de asta. Ei ar da orice sa Il aiba pe Isus printre ei prezent in trup fizic. Ce poate fi mai bine decat sa vezi cu ochii tai pe Isus, sa-L auzi si sa Il atingi?
Isus stia ca ucenicii Sai vor fi socati de aceasta afirmatie asa ca si-a inceput afirmatia cu „va spun adevarul”. Oricat de greu este de inteles, misiunea Duhului Sfant in viata crestinului este mai buna decat misiunea pe pamant a lui Isus.
Prin aceasta nu vreau sa iau nimic din importanta misiunii lui Isus pe pamant. Daca Isus nu ar fi venit pe pamnat si nu ar fi indeplinit misiunea Sa nu ar fi existat misiunea Duhului Sfant. Tot planul lui Dumnezeu arata inspre lucrarea de rascumparare a lui Cristos.
Dar din momentul in care misiunea Sa a fost indeplinita, este in avantajul nostru ca Isus sa se intoarca la Tata si sa trimita Duhul Sfant in locul Sau. De aceea, nu trebuie sa minimalizam lucrarea lui Isus dar trebuie sa marim importanta lucrarii Duhului Sfant.

Cei mai multi crestini nu realizeaza cat este de implicat Duhul Sfant in tot ceea ce face Dumnezeu. Ei nu acorda suficienta importanta Duhului Sfant si lucrarii Sale pe acest pamant astazi.

Geneza 1
1. La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.
2. Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu Se misca pe deasupra apelor.

La inceput Dumnezeu a creat toate elementele necesare pentru creatia Sa. Apoi, toate au fost facute din ceea ce a creat la inceput. Toate ingredientele erau acolo dar nimic nu a fost facut fara Duhul Sfant. De notat ca Duhul lui Dumnezeu (Duhul Sfant) se misca pe deasupra apelor. Cuvantul evreiesc este „rachaph” care descrie o pasare ce sta peste oua si le cloceste, are grija de ele.
Duhul Sfant statea peste creatia lui Dumnezeu asteptand sa aduca in fiinta ceea ce Tatal spunea. Cand Dumnezeu a spus „Sa fie lumina” (Gen. 1:3) puterea Duhului Sfant a adus in fiinta lumina. Asa a fost cu toata creatia, puterea Duhului Sfant a adus totul in fiinta.

Dumnezeu Tatal a conceput. Isus a spus. Duhul Sfant a realizat.
Tot ceea ce Dumnezeu a facut in creatia Lui a fost realizat prin puterea Duhului Sfant. Cand Dumnezeu Tatal a fost gata sa Il aduca pe Isus pe pamant. El a luat Cuvantul (Isus), Duhul Sfant s-a coborat peste Maria (o virgina) si in ea a fost conceput trupul fizic al lui Isus.
Aceasta ilustreaza perfect trinitatea: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant. Ei sunt una. Sunt atat de mult una incat nu pot opera independent unul de altul. Ei sunt o echipa. Isus nu a facut miracole si nu si-a inceput misiunea public pana nu a fost uns de Duhul Sfant.

Daca Isus nu a putut sau nu a vrut sa opereze independent de Duhul Sfant nici noi nu trebuie. Nimeni nu poate avea o viata sau o lucrare eficienta fara puterea Duhului Sfant care sa lucreze in el/ea. Acest lucru nu poate fi combatut de nimeni dintre cei care cred cu adevarat ca Biblia este cuvantul lui Dumnezeu. Scriptura este plina de dovezi care spun ca „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tarie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul ostirilor!” (Zaharia 4:6).

Asadar, de ce este atata controversa asupra acestui subiect? Adevarul trist este ca a combate lucrarea si puterea Duhului Sfant este o teologie convenabila. A crede ca miracolele si darurile Duhului Sfant nu mai opereaza si astazi este o scuza pentru o viata lipsita de putere. Daca este adevarat ca Duhul Sfant mai vrea si astazi sa opereze ca in timpurile biblice (si este adevarat) atunci nu exista nici o scuza pentru a trai o viata atat de diferita de ceea ce este descris in cuvantul lui Dumnezeu.
Principalul motiv pentru care oamenii se impotrivesc lucrarii Duhului Sfant este pentru ca aceasta lucrare arata lipsa de putere din vietile lor. Si odata ce ai vazut aceast lucru se cere o schimbare. In incercarea de a evita responsabilitatea schimbarii, oamenii schimba Scriptura in loc sa se schimbe ei. Bineinteles, aceasta impotrivire nu este chiar atat de evidenta dar exista o predispozitie impotriva lucrarii Duhului Sfant pana acolo ca Scriptura este rastalmacita pentru a sustine punctul de vedere al acestor oameni.
In ziua de azi este „politically correct” sa spui ca alcolicii nu sunt responsabili pentru actiunile lor, depresia este o problema chimica si homosexualitatea este genetica. Avem chiar si procese unde cei supraponderali dau in judecata lanturile de fast-food care sunt responsabile pentru obezitatea lor. Nimeni nu vrea sa admita ca vietile lor sunt rezultatul alegerilor si actiunilor lor. Este convenabil sa creada ca altcineva este de vina pentru vietile lor. Din pacate, lipsa responsabilitatii din societatea noastra si-a facut loc si in atitudinea bisericii.
Dar ultima incercare de a scapa de responsabilitate este atunci cand plasam vina pe Dumnezeu. Aceasta atitudine o vedem si la Adam cand a spus „Este femeia pe care TU mi-ai dat-o” (Geneza 3) Adam da vina pe femeie si in ultima instanta pe Dumnezeu, dar judecata lui Dumnezeu ne arata ca El il considera vinovat pe Adam pentru actiunile sale.
Un alt grup de crestini accepta doar o parte a lucrarii Duhului ca fiind Mangaietorul dar ei refuza puterea miraculoasa. Acestia sunt de obicei cei care cred ca nu exista o alta experienta cu Duhul Sfant decat cea de la nasterea din nou.

Sunt multe exemple clare in Scriptura cand intalnirea cu Duhul Sfant i-a imputernicit pe crestini sa traiasca vieti supernaturale. Isus a invatat despre doua experiente separate in viata unui credincios.
In Ioan 20:28, Tomas marturiseste ca Isus este Domnul lui si Dumnezeul lui. Conform Romani 10:9-10 aceasta il face sa fie mantuit. Cu toate astea, Domnul i-a spus lui Tomas si celorlalti ucenici sa astepte in Ierusalim pana vor primi puterea Duhului Sfant. (Faptele Apostolilor 1:4) Motivul pentru care Isus le-a spus sa astepte botezul cu Duhul Sfant este pentru ca ei nu il aveau inca. Ce se intampal cu ucenicii dupa ce au primit aceasta putere? Ei au devenit oameni noi.
Faptele Apostololor 1:8,
Ci voi veti primi o putere, cand Se va cobori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudeea, in Samaria si pana la marginile pamantului.”

Dupa ziua Cincizecimii, cand Duhul Sfant a coborat peste ucenicii lui Isus, ei au devenit puternici. Ei au fost fara frica in fata persecutiei si a mortii. Ce a facut diferenta? Dupa cuvintele lui Isus a fost botezul cu Duhul Sfant.
In Faptele Apostolilor 8, Filip predica samaritenilor si tot orasul a crezut in Isus si s-au botezat in apa. Ei erau salvati dar Faptele Apostolilor 8:15-16 spune:
Acestia au venit la samariteni si s-au rugat pentru ei, ca sa primeasca Duhul Sfant.
Caci nu Se coborase inca peste niciunul din ei, ci fusesera numai botezati in Numele Domnului Isus.

Acesta este un exemplu foarte clar de oameni care au fost nascuti din nou dar care inca mai aveau nevoie sa primeasca Duhul Sfant. Acelasi lucru il gasim si in Faptele Apostolilor 19. Pavel gaseste ucenici care nu fusesera botezati cu Duhul Sfant. Pavel s-a rugat pentru ei si au vorbit in limbi.

Umplut cu Duhul dar fara limbi!
Mai sunt si alti crestini care au cunostinta de o a doua experienta cu Duhul Sfant, experienta in urma careia ai putere, dar ei refuza partea cu vorbitul in limbi sau spun ca vorbitul in limbi nu e pentru toata lumea. Dar botezul cu Duhul Sfant e ca o pereche de pantofi: mereu vin cu limbi.
Cred ca e posibil sa ai botezul cu Duhul Sfant si sa nu vorbesti in limbi, dar de ce nu ai vrea sa vorbesti in limbi? Daca iti este frica, nu trebuie sa-ti fie! Nu ai de ce sa te temi, controlul este la tine. Nu vorbesc in limbi in momentul in care scriu acest articol pentru ca eu decid cand sa vorbesc in limbi. Acelasi lucru e valabil si pentru tine. Vei avea control cand sa vorbesti in limbi.
Poate ca este altceva ce te face sa ai retineri. Stiu din proprie experienat ca o persoana care nu are o intelegere corecta asupra vorbitului in limbi poate opri acest dar. Eu asa am facut. In cazul meu, denominatiunea in care am fost a insuflat o asa frica in mine ca imi era frica ca voi primi ceva de la diavol. De abia mai tarziu am inteles ca Dumnezeu nu va lasa sa se intample asa ceva (Luca 11:13).
Viata mea a fost complet schimbata cand am primit Duhul Sfant. Daca nu ar fi avut loc acest eveniment nu ati fi auzit niciodata de Andrew Wommack.
Iata o parte din povestea mea, poate sa ajute. In 1957 am fost nascut din nou la varsta de 8 ani. L-am iubit pe Dumnezeu si I-am slujit dar eram fara putere. M-am rugat 6 luni ca tatal meu sa fie vindecat dar a murit cand aveam 12 ani. Cand eram tanar eram introvertit si atat de timid incat nu ma puteam uita la fata cuiva cand vorbeam. Nu exista nici o diferenta intre mine si un necredincios in ceea ce priveste rezultatele vizibile. Daca m-ar fi arestat pentru ca sunt crestin nu ar fi avut dovezi ca sa ma incrimineze.
Apoi, in 23 Martie 1968, am primit botezul cu Duhul Sfant. Viata mea a fost transformata imediat. Inainte de boteul cu Duhul Sfant traiam in frica, duap botez eram curajos ca un leu (Proverbe 28:1). Dragostea mea pentru Domnul a crescut enorm. Nu mai eram eu care traiam ci Cristos traia prin mine.
Viata mea nu a fost perfecta atunci sinu este nici acum dar primirea botezului cu Duhul Sfant a deschis o noua relatie cu Dumnezeu. Nu ati fi auzit niciodata de mine daca nu as fi primit a doua experienat cu Duhul Sfant, experienta pe care Biblia o numeste botezul cu Duhul Sfant. Dorinta mea este ca si tu sa experimentezi aceeasi putere a Duhului Sfant si darurile care vin cu aceasta.

Sursa: Andrew Wommack