Gradinaeden's Blog

Just another WordPress.com site


2 comentarii

O cheie spre miracole

Odata Isus a numit ipocriti, un grup de oameni pentru ca ei puteam discerne semnele vremii, semnele care prevestesc anotimpurile, dar nu puteau discerne vremurile. Este evident de ce Isus a preferat ca oamenii sa inteleaga vremurile (climatul spiritual si anotimpurile spirituale) mai presus de conditiile meteorologice – dar nu este atat de evident de ce i-a numit ipocriti pe cei care nu aveau aceasta intelegere.

Multi dintre noi cred ca abilitatea de a vedea pe taramul spriritual este mai mult rezultatul unui anume dar, dacat responsabilitatea personala a fiecaruia. Isus a adresat aceasta provocare fariseilor si saducheilor. Pentru simplul motiv ca ei, la fel ca toti oamenii se presupunea ca trebuiau sa vada, este evident ca fiecaruia i s-a dat aceasta abilitate. Ei au ajuns orbi in privinta aceasta din cauza inimilor lor corupte si au fost judecati pentru neexplorarea potentialului lor. Experienta nasterii din nou ne da capacitatea sa putem vedea cu inima. O inima care nu vede este considerata o inima grea, impietrita. Credinta niciodata nu a fost destinata doar pentru a ne transfera in familia lui Dumnezeu. Credinta este acel ceva care face ca viata in aceasta familie sa fie una de care sa ne bucuram. Credinta vede. Credinta aduce Imparatia Lui si resursele Sale in prim plan. Acestea sunt accesibile prin credinta. Isus ne-a poruncit „Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu….” . Pavel a spus: „Atintiti-va privirile asupra lucrurilor de sus, nu asupra lucrurilor de pe pamant” . El a spus deasemenea: „Pentru ca lucrurile care se vad sunt trecatoare, dar lucrurile care nu se vad sunt vesnice” . Biblia ne arata clar sa ne intoarcem privirile spre lumea invizibila. Aceasta tema este repetata suficient in Scriptura ca sa ii faca sa se simta neconfortabili pe cei din cultura noastra occidentala. Suntem tentati sa preferam lumea materiala.

Isus a spus ca El face doar ceea ce Il vede pe Tatal facand.O asemenea introspectie este absolut vitala pentru cei care vor mai mult. Puterea lucrarii Lui, isi are radacina in abilitatea Lui de a vedea in lumea invizibila.

Dumnezeu este credincios in a ne invata cum sa vedem. Ca acest lucru sa fie posibil El ne-a dat pe Duhul Sfant ca si calauzitor. Programa dupa care sa invatam este destul de variata, dar exista o clasa la care toti ne putem califica sa participam este una din cele mai grozave privilegii ale crestinilor – inchinarea.

Scopul pentru inchinare nu este acela de a vedea, dar acesta este un rezultat secundar extraordinar. Acei care se inchina in duh si in adevar invata sa urmeze calauzirea Duhului Sfant. Taramul Lui se numeste Imparatia lui Dumnezeu. Tronul lui Dumnezeu, care este intarit prin laudele poporului Sau, este centrul acestei imparatii. In atmosfera de inchinare invatam lucruri care merg dincolo de ceea ce intelectul nostru poate cuprinde. David a fost atat de afectat de aceasta ca toate celelalte lucruri pe care le-a facut au palit in comparatie cu abandonarea inimii sale lui Dumnezeu. Stim ca el a invatat sa vada in lumea lui Dumnezeu (pe taramul invizibil) din ceea ce ne spune in Psalmul 16:8: „Am necurmat pe Domnul inaintea ochilor mei, cand El este la dreapta mea nu ma clatin” Prezenta lui Dumnezeu i-a afectat vederea. Constant el a recunoscut prezenta lui Dumenzeu, L-a vazut zilnic, nu doar cu nochii naturali dar si cu ochii inimii.

Inchinarea este un bun inceput pentru acei care nu sunt obisnuiti cu aceste lucruri ca sa ajunga la aceste teme pe care le gasim in Biblie. In inchinare invatam cum sa dam atentie acestui dar dat de Dumnezeu, si anume abilitatea de a vedea cu inima. Cand invatam sa ne inchinam cu inima curata, ochii nostri se vor deschide in mod constant. Si putem astepta sa vedem ceea ce El vrea sa vedem.

Bill Johnson